Piscicultura

Ce poate face acest miner ? Dacă proiectul miner "Roșia Montană Gold Corporation " eșuează sau este blocat în următorii ani.

PISCICULTURA este o soluție. A fost menţionată alături de alte opt profesii de către Herdotot ,şi Plinius Cel bătrân când a menţionat Alburnus Maior. a fost folosită alături de vânătoare în toată perioada daco-romană şi în cea Austro-Ungară

Piscicultura este creșterea animalelor acvatice şi a peștilor în ferme  acvatice sau heleșteie cu sau fără parcurs (jgheab canal).

De ce ar fi piscicultura potrivită pentru mine?

În esență, administrarea unei ferme piscicole nu se diferențiază ca principii manageriale de fermele în care se exploatează bovine, spre exemplu. Fermierul trebuie să identifice din timp orice posibilă problemă, înainte ca aceasta să se transforme în dezastru.

Ce sistem de creștere să aleg? Ca proaspăt fermier piscicol, principiul de bază în alegerea unuia dintre multiplele sisteme de creștere ar trebui să fie simplitatea şi specularea experienței celor care și-au dovedit eficiența.

Piscicultura în bazine create prin blocarea prin îndiguire a unor cursuri de apă este cea mai puţin costisitoare amenajare şi dă posibilitatea utilizării şi a unor suprafețe de teren aflate în pantă.

Dezavantajul major se referă la dificultatea golirii şi umplerii bazinului, în special datorită duratei de timp necesară finalizării unui asemenea demers. De asemenea, diminuarea oxigenului dizolvat în zonele cu apă adâncă poate crea, mai ales în anumite perioade ale anului, dificultăți greu de stăpânit.

Exploatarea peștilor în bazine artificiale special amenajate poate fi uneori lipsită de spectaculozitate, dar acesta poate fi considerat un sistem simplu şi eficient din punct de vedere economic.

Producția piscicolă în cuști plutitoare presupune, în primul rând, asigurarea furajului în proporție de 100% de către fermier. Avantajul sistemului rezidă în posibilitatea exploatării unor bazine de acumulare naturală sau artificială, de regulă cu adâncime mare a apei, din care, recoltarea eficientă a peștilor ar fi altfel imposibilă.

Dezavantajele sistemului se referă la diseminarea necontrolată a bolilor, dar şi la expunerea la alte aspecte nedorite, cum ar fi furtul sau modificarea incontrolabilă a concentrației oxigenului.

Un alt sistem, mai puţin întâlnit la noi, este cel în care un curs de apă este dirijat prin canale sau bazine special amenajate. Este un sistem simplu, care necesită o anumită investiție, dar care nu ridică problema acumulărilor de detritus, a pompării apei şi nici a supravegherii creșterii peștilor.

Totuși, aplicarea unui asemenea sistem depinde de disponibilitatea unei surse de apă cu un debit suficient de mare şi constant pe toată durata anului, care să aibă şi o temperatură relativ uniformă. Sistemul se aplică mai ales în cultura păstrăvului.

Cele mai costisitoare sisteme sunt cele recirculate, în care apa este în permanență reutilizată, grație filtrării acesteia, atât prin filtre uzuale cât şi prin biofiltre, acestea din urmă fiind importante în stoparea recirculării bacteriilor şi, implicit, în menținerea stării de sănătate.

Avantajul cel mai important al acestor sisteme este posibilitatea controlului strict al parametrilor cantitativi şi calitativi ai apei, pe toată durata anului. Din păcate, costul de producție este foarte ridicat, justificându-se cu precădere în unități care produc şi distribuie puiet cu o valoare genetică ridicată.

La aceasta se adaugă necesitatea monitorizării permanente şi a asigurării unui service eficient al instalațiilor.

Pantele mai mari de 5% sunt propice doar pentru bazinele care se formează ca urmare a blocării unor cursuri de apă. La fel de importantă este şi disponibilitatea drumurilor de acces, fără de care furajarea şi ulterior, livrarea peștilor, este impracticabilă.

Ce specie de pești ar fi potrivită? Ferma piscicolă trebuie să fie o exploatație care să genereze profit prin livrarea către piață a unui produs vandabil. Din păcate, mulți fermieri se concentrează excesiv asupra producției în sine, neglijând realitatea pieței, distanță faţă de procesator sau consumator, sau marketingul în sine al produsului.

În condițiile noastre, speciile cele mai răspândite sunt crapul indigen şi fitofag, păstrăvul, somnul african, fiecare specie având pretenții şi necesităţi diferite în exploatare.

De unde procurăm peștii destinați populării? Sursa peștilor destinați populării - fie că e vorba de puiet sau de reproducători - este vitală pentru reușita afacerii.

Specii de pești din România.Specii Montane adaptate la clima pentru Roșia Montana. 
Pentru informare persoanele interesate din Roșia Montană pot accesa informațiile publice din această revistă

http://www.revista-ferma.ro/

URL : apasă pe link  http://www.revista-ferma.ro/, sau pe imaginea FERMA. Sau acest link : Ferma piscicolă - riscuri şi oportunităţi

 Aici puteţi găsi informațiile necesare şi pentru începători şi pentru fermieri avansați în cunoștințele pisciculturii. Prima parte a investiției  de 500.000 EURO nu vă este necesară. Fiindcă pe lângă cele 4 Tăuri . Roșia Montană are numeroase heleșteie. Pe care le puteți arenda de la primărie.Şi cu timpul ,când apare şi profitul financiar,le puteți cumpăra. Investiția primară este de 100-200 EURO puiet şi câteva exemplare mature,hrană ,plante

Lipanul

Dă Click pe imagine pentru a mări

Denumire științifică: Thymallus thymallus

Denumire populara: cimbrișor, arămiu

Caracteristici principale:

Lungime: 30-35 cm rar ajunge la 40-50 cm

Greutate: 300-350 g rar ajunge la 500-600 g.

Aspect: Forma corpului alungita, iar capul se ascute spre bot. Înotătoarea de pe spate seamăna cu pânza unei corăbii. Solzii sunt implantați adânc, uniform pe tot corpul. Gura este mica, iar dinții sunt asemănători unei perii. Pe spate are o culoare gri-verzuie, flancurile sunt argintii. Capul si părțile laterale sunt acoperite de pete, dungi de culoare neagra.Înotătoarea dorsala este in forma de evantai, sidefie si având 3-5 rânduri de pete negre, liliachii sau uneori, verzui.

Mod de viata: Se întâlnește in apele montane, calde și line. Lipanul se hrănește cu moluște, insecte, larve si raci. Se pescuiește de la 1 iunie pana la sfârșitul lunii februarie.

Valoarea gastronomica: Carnea este alba, gustoasa si bogata in substanțe nutritive.

Dimensiunea minima legala: 25 cm.

Roșioara

Denumire științifică: scardinius erythrophthalmus Denumire populara: băbușca roșie, roșioară cu pana roșie, pana roșie, ocheana rosie, ochenita Caracteristici principale: Lungime: 18-24 cm rar ajunge la 35 cm .Greutate: 200-300g rar ajunge la 1-1,5 kg .Aspect: Corpul sau este alungit, comprimat lateral, de înălțime variabila. Solzi mijlocii,bine fixați. Bot scurt, caudala adâncă cu lobi egali. Are partea dorsala de culoare albăstrui închis cu reflexii verzi sau cafenii uneori chiar negricioase. Laturile peștelui sunt argintii iar partea ventrala este alba. Înotătoarele, exceptând cele ale exemplarelor tinere, au baza fumurie și vârfurile roșii..Mod de viata: Se întâlnește in apele de câmpie, in toate râurile Dunării și in lunca acestora, in lacurile litorale, in bălțile si ghiolurile Deltei Dunării, in iazurile transilvănene, in lacurile de acumulare din zonele de deal și câmpie. Se hrănește cu : particule de plante, alge, larve de insecte, viermi, răcușori mici. Se pescuiește cu undita de primăvara pana toamna, la suprafața apei cu o varga ușoară de 3-4 cm lungime, cu cârlig bine ascuțit, sfoara de 20-22 si struna de 16-18. Valoare gastronomica: carne calitativ inferioara.

Dimensiunea minima legala: 15 cm.

grafică 3D digitală.

Mreana

Denumire științifică: Barbus barbus. Denumire populara: brenuta, mreana galbena, umbreană, mreana roșie, merna. Caracteristici principale: Lungime: 40-60 cm rar ajunge la 70-80 cm Greutate: 0,8-1 kg rar ajunge la 4-5 kg Aspect: Corpul este fusiform și gros. Are capul ascuțit, solzi mici și gura este prevazuta cu patru mustăți. Înotătoarea dorsala are o radie osificata. Spatele si capul sunt verzi-brune, iar burta este gălbuie. Din loc in loc mai apar si pete negre. Mod de viata: Se întâlnește in râurile cu pietriș. Se hrănește cu melci, insecte si crustacee. Se pescuiește in septembrie-octombrie Valoarea gastronomica: Carnea este gustoasa. Dimensiunea minima legala: 25 cm. 

grafică 3D digitală

Crap

 Denumire științifică: Cyprinus Carpio Carpio
Familia: Ciprinide
Descriere: dimensiunile obișnuite ale crapului sunt intre 50-100 cm si (6-20 kg), ajungând pana la 140 cm si 45 kg (rar).
Durata de viata este lunga pana la 15-20 de ani.
Corpul este alungit, comprimat lateral.
Gura este subterminală, adaptata găsirii hranei pe fundul apei. Buzele groase sunt de asemenea adaptate la modul de hrănire, putându-se extinde ca un tub. Tot pe buze se găsesc patru mustati scurte, care il ajuta la pipait. Solzii sunt mari. Exista si varietati de crap cu solzi foarte mari şi puţini (crap oglinda) sau fara solzi (crap golas).

In funcție de mediul în care trăiește, colorația crapului diferă de la argintiu-auriu în ape limpezi, curate, până la verzui negricios în lacurile invadate de vegetație.      Origine:  crapul este originar din Asia. Răspândire: trăiește în toate râurile şi lacurile din Europa şi Asia. In ultimul secol a fost aclimatizat şi in America de Nord si de Sud si Australia, însă in aceste tari este considerat dăunător datorita impactului negativ al acestuia asupra speciilor locale. Nu se intalneste in Africa, Siberia. La noi in tara trăiește in toate lacurile si raurile de deal si de ses, in Dunăre si Delta Dunarii. Apreciaza o apa transparenta, avand pe fund nisip sau mal, bogata in plante acvatice si obstacole naturale.
Înmulțire: înmulțirea crapului are loc la mijlocul primăverii, când apa atinge 8-10 grade Celsius, după ce iese din hibernare. (aprilie - mai). Femela depune circa 100 000 icre pentru 1 Kg/corp. Alevinii eclozează după 3 - 4 zile. Primele două zile se hrănesc cu sacul vitelin, pentru ca după aceea sa treacă la o hrănire activă, în aceleași ape în care s-au născut. La venirea toamnei, puii au deja 100 de grame.

Dimensiune minimă legală 35cm.

 

grafică 3D digitală

 

Pastravul

Denumire stiintifica: Salmo trutta fario
Denumire populara: pastrav de munte, pastrav, pastrung, pastran, pastru patat, pastruv.

Caracteristici principale:
Lungime: 30-35 cm rar ajunge la 40-55 cm.
Greutate: 200-300 rar ajunge la 600-1 kg.
Denumire:
Aspect: Corp gros, avand forma de fus. Solzi mici, care pot fi indepartati cu usurinta. Botul pestelui reprezinta doar o treime din lungimea corpului. Are dinti puternici si ascutiti. Inotatoare dorsala adipoasa, lipsita de radii osoase. Musculatura pastravului indigen este dezvoltata, asigurandu-i o mare mobilitate in apele repezi de munte. Are un colorit care difera in functie de sex si de varsta. La adulti, partea dordala este verde-oliv sau uneori brun-verzuie. Flancurile sunt galben-verzui, dar uneori, se pot distinge pete transversale albastre.

Mod de viata: Se intalneste in raurile montane repezi si cu ape reci, bogate in oxigen. Se hraneste cu larvele din apa, moluste, dar chiar si cu libelule. Se pescuieste in perioada 1 mai-15 septembrie, cu ajutorul unei singure undite.

Valoarea gastronomica: Este considerat ca fiind unul din cei mai gustosi pesti, carnea sa neavand oase.
Dimensiunea minima legala: 20cm.

grafică digitală 3D

grafică digitală 3D